Antreprenoriatul social şi puterea celor mulţi. Cum îi educăm? (partea a IIa)

Antreprenoriatul social şi puterea celor mulţi. Cum îi educăm?

O altă tendinţă interesantă este cea a pregătirii unor resurse umane, care să activeze în domeniul antreprenoriatului social/al economiei sociale, într-o manieră cât mai creativă, cât mai transformaţională. Aceste resurse umane sunt văzute ca “agenţi ETICI ai schimbării”, în jurul cărora se construieşte o sensibilitate aparte, asupra modului în care trăim şi interacţionăm. Pentru tot mai multe persoane, “antreprenoriatul social este acum o carieră profesională viabilă şi dezirabilă, unde munca nu mai este ceva ceea ce FACI, ci ceea ce EŞTI”.[1]

Mai multe modele de training şi suport specializat s-au conturat în domeniul antreprenoriatului social[2]:

  • cursuri academice şi competiţii de afaceri sociale, oferite de tot mai multe şcoli/universităţi de business; profesorul Greg Dees, co-fondator al “Centre for Advancement of Social Entreprise” (CASE)[3] este considerat “tatăl” antreprenoriatului social ca disciplină academică universitară;
  • programe de tip “seed funding”, care oferă training şi/sau mentoring, ca de exemplu Echoing Green, Draper Richards Kaplan Foundation, Yoshiyama Young Entrepreneurs program;
  • programe de training profesionale, ca cel al Global Social Business Incubator (GSBI);
  • grupuri auto-organizate, ca cele existente la the Hub ori Entrepreneur Commons;
  • programe de suport “peer to peer”, ca de exemplu Changemakers;
  • platforme de angajament civic, care încurajează implicarea în sectorul social chiar de la vârste fragede – Koodooz;
  • diferite combinaţii din elementele de mai sus.

            Varietatea de posibilităţi de învăţare este mare, ca şi oportunităţile  oferite de domeniu. Calea optimă de pregătire pare să fie acum, în această epocă a colaborării şi digitalizării, pentru fiecare persoană interesată sa facă o diferenţă, interesată să producă schimbare socială de impact, aceea a găsirii a unui drum de învăţare adaptat nevoilor de dezvoltare personală şi de împlinire personală pentru binele social, colectiv.

            Căci, iarăşi criza, ne-a demonstrat că mergem către şi întru antreprenoriat social nu pentru că este la modă sau pentru că ne face să ne simţim bine sau pentru că dormim mai bine noaptea … Este, de fapt, căutarea unor noi sensuri în viaţă, care să facă să fim competitivi pentru dezvoltare şi colaborativi pentru succes (personal şi colectiv, cu  impact!).

 


[1] Beverly Schwartz, When Dreams Defy Reality, Stanford Social Innovation Review, aprilie 2012.

[2] Paul Lamb, Training the Next Generation of Social Entrepreneurs, februarie 2011, blog  www.socialedge.org.

[3] http://www.caseatduke.org

 

Antreprenoriatul social şi puterea celor mulţi. Cum îi educăm? (partea I)

Antreprenoriatul social şi puterea celor mulţi. Cum îi educăm?

Criza şi iarăşi criza. Schimbări profunde şi, de cele mai multe ori neplăcute, năucitoare, prea rapide, pe o scară prea largă. Totul într-un context în care, în afaceri şi în viaţa de zi cu zi, valorile de bine, etic, ajutor necondiţionat, generozitate, par desuete şi nelalocul lor. Şi totuşi….

Există o creştere rapidă a înţelegerii faptului că modul tradiţional de a derula o afacere nu (mai) oferă satisfacţie, nici beneficii tuturor părţilor implicate. Lumea este in mişcare, se cauta noi forme de afaceri, incluzive, sustenabile (şi) pentru cei vulnerabili, sau se transformă vechile tipare…

Iar educaţia antreprenorială este unul din vectorii principali în această mişcare. Antreprenorii sociali pot fi formaţi, căci calităţile lor unice permit dezvoltarea şi învăţarea. Specialiştii, experţii, consultanţii în economie socială pot fi formaţi, căci cei care au nevoi de ei sunt mulţi. Şi sunt din ce în ce mai multe persoane care afirmă că vor să şi înveţe să facă ceva semnificativ în viaţa lor, cu sens, cu miez.

Noi nevoi creează noi timpuri, iar noile vremuri cer noi soluţii – de adaptare, de învăţare, de transformare permanentă.

Inovarea socială şi învăţarea continuă par să fie cuvintele cheie, din ce în ce mai des utilizate, în analize, rapoarte, propuneri de reformulare a bazelor derulării afacerilor clasice, tradiţionale. Yunus punctează două elemente majore, cu privire la stimularea companiilor şi a antreprenorilor pentru a crea şi dezvolta astfel de afaceri sociale, incluzive, sustenabile şi responsabile[1]:

  • includerea acestor noi modele de antreprenoriat, de afaceri în programele din învăţământul economic;
  • dezvoltarea unor instrumente, a unor metodologii, care să le permită “firmelor sociale” să opereze şi să fie competitive – fiind nevoie de indicatori ai impactului social, metode de analiză, de cuantificare şi de evaluare a performanţei sociale a acestora.

Nevoia de inovare socială este imensă – „Este sfârşitul lumii, aşa cum o ştim noi” [2]; „Ar trebui să reconstruim societatea în jurul pasiunii”[3]. În esenţă, despre aceste lucruri este vorba: despre INOVAŢIE şi despre PASIUNE… Despre EDUCAŢIE…

Specialiştii în educaţie antreprenorială aduc în lumină dileme sau propun (chiar) abordări îndrazneţe. O astfel de educaţie pentru toţi? Sau numai pentru cei talentaţi? Doar pentru cei cu stofă de lideri sau pentru cei cu calităţi unice? Tot mai multe proiecte şi iniţative arată că este nevoie de producerea unei schimbări sistemice, la nivelul învăţământului, care cere timp şi resurse şi multă, multă răbdare. Este vorba, în fond, de chiar încorporarea educaţiei antreprenoriale (sociale) în însuşi sistemul de învăţământ.

Unul dintre studiile de caz interesante în acest sens[4], este programul organizaţiei Injaz, din Iordania, care are ca obiectiv dezvoltarea capacităţilor de leadership, antreprenoriat, rezolvare de probleme la nivel comunitar şi comunicare. Inovaţia constă în faptul că aceste lucruri sunt integrate organic în curricula şcolară, precum şi în activităţi extracurriculare, în sistemul de învăţamânt. Injaz operează în 175 de şcoli publice, 34 de universităţi şi colegii comunitare, 13 instituţii sociale, numărul de beneficiari fiind până acum de 112,529 (având în vedere că toată populaţia Iordaniei este de 6.187.000, impactul acestui tip de abordare este destul de ridicat).

Aceasta poate fi una dintre soluţii – învăţarea antreprenoriatului, ca rezolvare de probleme sociale, la scară largă şi începând cu generaţiile de copii de vârstă din ce în ce mai mică, în chiar comunităţile din care fac parte.

“Pentru a descătuşa potenţialul generaţiei viitoare, o educaţie care să furnizeze bazele pentru a crea schimbări pozitive este necesară NU doar pentru câţiva indivizi selectaţi, ci pentru o ÎNTREAGĂ GENERAŢIE. Credem că toţi tinerii pot şi ar trebui să beneficieze de inefabila experienţă de a produce schimbări şi de a contribui în felul lor, la scala mai mică sau la scală mai mare, la comunităţi din ce în ce mai puternice”.[5] Căci pentru a schimba lumea şi a rezolva probleme sensibile ca sărăcia, bolile, poluarea şi distrugerea resurselor naturale NU ESTE, oare, NEVOIE să transformăm, mai întâi, sistemul de învăţământ? Este o întrebare perfect legitimă, care trebuie să îşi găsească răspunsuri posibile cât mai repede, în cât mai multe locuri, inclusiv în România. Această necesitate stringentă, de a re-transforma rapid sistemul de educaţie, astfel încât antreprenoriatul social şi acţiunea pentru comunitate să fie parte organică, este scoasă în evidenţă de cifrele destul de descurajante, comunicate în 2011[6]. Astfel, în ciuda unor tendinţe pozitive legate de economia socială, totuşi impulsul  persoanelor din Romania de a deveni antreprenori este scăzut, comparativ chiar şi cu ţările din zonă. Procentul de antreprenori sociali, raportat la populaţia activă, în România, este de 2.6%, faţă de 4.4% în Croaţia sau 3.9% în Ungaria, iar procentul de antreprenori sociali[7], raportat la întreaga populaţie a ţării este de 2.5%, comparativ cu 7% Croaţia şi 5.4% Letonia.

……………………………………

[1]Yunus, Muhammad și Weber, Karl, Dezvoltarea afacerilor sociale: Noua formă a capitalismului menită să răspundă celor mai presante nevoi ale umanității, 2010, pag. 49.

[2] Apud Peters, T.: „Cercul inovaţiei – Drumurile bătătorite nu duc spre succes”, Editura Publica, 2010, pag. 10.

[3] McClean, M: „La vânătoare de urşi, Cum să ne câştigăm existenţa făcând ceea ce ne place”, Editura CODECS, 2007, pag. 74.

[4] Global Employment Trends 2012, ILO,Geneva, 2012, pag. 73.

[5] Eric Glustrom – Transforming the education system to break the barrier, august 2010, blog  www.socialedge.org.

 [6] Global Entrepreneurship Monitor, Report on Social Entrepreneurship Executive Summary, 2011, pag. 7.

[7] Raportul citat, pag. 8.