Organizațiile de tip Benefit Corporation

Ah, ce-mi place ideea – să iei o organizație, să o întorci și pe față și pe dos, dar nu oricum, ci pe baza unor criterii serioase și a unei metodologii bine puse la punct.

Apoi, după ce ai măsurat-o și evaluat-o, să-i aplici pe față o etichetă, o marcă socială, în acest caz – B Corporation sau, mai pe larg, Benefit Corporation, adică organizații care produc beneficii sociale și de mediu, indiferent de tipul lor (profit, non-profit, instituții publice etc.).

Evaluarea este realizată de o firma privată!!! (și nu una publică – a se vedea proiectul Legii Economiei Sociale din România), independentă, transparentă și extrem de serioasă din SUA – B Lab.

Sloganul folosit este ”A better way of doing business”.

Organizațiile certificate ca fiind de tip B sunt văzute ca “staruri rock ale noii economii, pentru că ele inspiră generaţiile următoare de antreprenori să acţioneze în acest mod. Ele sunt de mare impact şi redefinesc ceea ce înseamnă un business de succes, dovedind din plin că poţi să fii cel mai bun din lume şi, în acelaşi timp, cel mai bun pentru lume”.

Ah, și ce tare mi-aș dori sa punem pe picioare, aici, în România, un astfel de sistem de certificare a afacerilor cu IMPACT, a întreprinderilor sociale …

 

 

 

 

 

 

Întreprinderea socială – cale de diverse posibilități …

Așa spune CEFEC, în  Apelul de la Linz: „o întreprindere socială este o cale de diverse posibilităţi de a integra toate persoanele pe piaţa muncii”.

Definiția sugerează numeroasele forme și drumuri pe care le poate lua o întreprindere socială. Bineințeles, visul oricărui decident ori specialist, al oricărui antreprenor social, al oricărui investitor în afaceri sociale reprezintă o soluţie unică, “la cheie”, care poate satisface toate nevoile întâlnite la un anumit moment dat. Idealul unui “panaceu universal”… Cu siguranţă, nu există un singur răspuns viabil, de aceea economia socială trebuie considerată ca şi catalizator de resurse şi de posibilităţi, care pot constitui o bază de fundamentare a unui posibil sistem integrat de soluţii.

Punctul de plecare în construirea de întreprinderi sociale în comunităţi trebuie să-l constituie vulnerabilităţile specifice existente, în special, în planul ocupării, dar nu numai:

– şomajul şi lipsa oportunităţilor de angajare;

– nivelul scăzut al capitalului uman măsurat din perspectiva nivelului de educaţie şi a calificărilor deţinute;

– problemele de sănătate şi acces redus la servicii medicale;

– pasivitate şi lipsa implicării în rezolvarea propriilor probleme, pe fondul unui deficit de capital social.

Așadar, o întreprindere socială (generic denumită, indiferent de forma legală sau de structura existentă) poate juca o gamă variată de funcţii, care ţin de integrarea pe piaţa muncii, de ridicarea gradului de calificare profesională, de furnizarea de servicii sociale, de combaterea discriminării şi creşterea nivelului de auto-valorizare.

Iata ca, un antreprenor social trebuie sa fie cât mai creativ posibil…