Ce sunt structurile suport pentru economia sociala?

Dezvoltarea din ce in ce mai mare a domeniului economiei sociale, a afacerilor sociale, incluzive, fenomen accentuat de criza socio-economica, precum si varietatea de forme si activitati create si puse in jocul rezolvarii de probleme pentru comunitati, grupuri si indivizi au atras dupa sine necesitati diverse de profesionalizare, de inovare si reformare permanenta a instrumentelor, a solutiilor, a abordarilor flexibile si durabile. In economia sociala este nevoie de lucru in retea, de parteneriate, de „capturare” de resurse, de crearea unui sens al apartenentei, de schimb de informatii si bune practici, de dialog cu comunitatea, in ansamblul ei, cu autoritatile decizionale si alte parti interesate, de reactie creativa la noi provocari, de atitudine proactiva si inovare intr-un mediu local, regional sau global intr-o continua schimbare. In toata aceasta „cautare de drumuri”, se impune crearea si dezvoltarea unor structuri, flexibile si inovative, cu rol de suport, de coagulator, de catalizator si de „locomotiva” a domeniului. Aceste structuri suport sunt reflectii naturale ale nevoilor multiple ale intreprinderilor sociale si ale altor structuri de economie sociale (indiferent de forma pe care o iau) si pot fi considerate actori organizationali, a caror “crestere” este esentiala.

Structura suport poate fi definita ca o retea compusa, total sau partial, atat din organizatii, care sunt beneficiare ale activitatilor de suport (chiar intreprinderile sociale), dar si din alte tipuri de organizatii interesate de consolidarea/stimularea întreprinderilor sociale.

Exemplul  1: The Social Innovation Park Bilbao (Spania) – este coordonat de catre Centrul Basc pentru Inovare, Antreprenoriat si Dezvoltarea de Noi Afaceri (Denokinn). SI Park se concentreaza, indeosebi, pe dezvoltarea unor intreprinderi sociale mari, care sa genereze impact local considerabil si cu un mare potential de replicare. Parcul este un loc unde persoane fizice, organizatii ale economiei sociale, organizatii non-profit, firme private se intilnesc pentru a crea noi produse si servicii care sa duca la noi locuri de munca. Parcul pune la dispozitie diferite facilitati: ”Social Innovation Laboratory”, un incubator pentru generatiile de noi antreprenori sociali (training, mentoring, etc.); o  Academie de Inovare Sociala, care ofera cursuri si acces la retele internationale; FABLab (fabrication laboratory) – un atelier la scara redusa echipat pentru a transforma ideile in prototipuri, prin intermediul ”fabricarii” digitale. In SI Park exista si o componenta investitionala – ”Social Business Stock Market”, unde diferiti actori institutionali pot investi in noi oportunitati si noi afaceri sociale.

Exemplul  2:  Scottish Social Enterprise Coalition (SSEC) actioneaza ca voce nationala, colectiva a intreprinderilor sociale pentru politici si strategii mai bune in domeniu, in Scotia. Obiectivul principal este acela de reprezentare a nevoilor si punctelor de vedere ale intreprinderilor sociale; promovarea valorilor si beneficiilor acestui tip de firme si constientizarea asupra importantei lor. Se pune accentul si pe masurarea impactului social, prin Social accounting si audit. Coalitia este localizata in Edinburgh si este deschisa tuturor intreprinderilor sociale, retelelor din care fac parte, precum si celor care le sprijina.

Educatia antreprenoriala inseamna viitorul!

Educatia antreprenoriala este solutia pentru un viitor mai bun si mai sigur, fie ca ne place sau nu. Este una din caile care misca lumea inainte.

Romania când se trezeste sa faca din acest tip de educatie una prioritara, de la cele mai mici varste? Si nu la nivel declarativ…Faptic! Si nu la nivel microinitiative, ci macro…Sa-i sprijine pe cei care vor sa traga lumea dupa ei, in special pe tineri.

Copilul meu, atunci când il intreb ce vrei sa fii când vei ajunge mare, imi raspunde invariabil: antreprenor. De ce? Raspunsul percutant: ”Ca sa nu fiu sclavul nimanui”!

Europa s-a trezit! Iata ultimele studii de caz  publicate (ianuarie 2015) – proiecte si actiuni concrete derulate in diferite tari ale continentului, pentru a le putea folosi ca modele de invatare: Case studies-Educatia antreprenoriala_2015

(Ipo)Teză: comunităţile sărace, parteneri viabili de afaceri!

Interesantă ipoteza, dar și VIABILĂ!

Craig Wilson şi Peter Wilson subliniează că grupurile sărace nu mai trebuie văzute doar ca o piaţă de distribuţie, iar săracii nu mai trebuie consideraţi doar consumatori ai produselor realizate de corporaţii. Este necesar ca marile companii, nu doar să dezvolte afaceri pe pieţele emergente, ci şi să creeze parteneriate de afaceri cu populaţiile sărace din aceste ţări. O astfel de strategie ar aduce multiple beneficii companiilor multinaţionale. Dezvoltarea pe termen lung a companiilor este determinată în mod direct de dezvoltarea economică a ţărilor emergente şi de bunăstarea comunităţilor în care operează. Desfăşurând operaţiuni de afaceri în astfel de pieţe, companiile au, de asemenea, oportunitatea ”nu doar de a crea noi produse şi servicii, ci şi de a identifica noi avantaje competitive în lanţul de furnizare şi producţie, dezvoltând astfel modele de afaceri mai sustenabile şi cu costuri mai mici, în ţările în curs de dezvoltare” (”Make Poverty Business: Increase Profits and Reduce Risks by Engaging with the Poor”).

Iata un exemplu edificator:

Centrul de distribuţie manuală (Manual Distribution Centre – MDC), implementat de Coca Cola Sabco, una dintre firmele partenere Coca Cola, în Dar es Salaam, Tanzania şi Adis Abeba, Etiopia. În multe din zonele din aceste două ţări, Coca Cola a trebuit să înlocuiască sistemul tadiţional de distribuţie (cu camione mari) cu unul la scară mică, manual, bazat pe mici restaurante, magazine de la colţul străzii, chioşcuri, pentru a reduce costurile şi preţurile băuturilor pentru localnicii din acele zone. Modelul este centrat pe următoarele componente:

 

  • un depozit de distribuţie, care deserveşte aproximativ 150 mici retaileri;
  • distribuţie manuală (cu cărucioare), pentru costuri mici;
  • volum mic la o livrare, dar cu frecvenţă mare de distribuţie;
  • parteneriate cu micii retaileri locali, training şi suport pentru aceştia.

Acest Centru de Distribuţie Manuală – MDC este proprietatea unui mic retailer, devine afacerea proprie a acestuia. Iată cîteva profile de astfel de proprietari:

a) ZAINE – bărbat însurat, din Etiopia, cu patru clase, îşi întreţine familia de 5 persoane din venitul realizat prin MDC;

b) VERANI – bărbat tanzanian, a cărei soţie lucrează împreună cu el în propriul MDC; ei întreţin o familie din şase membrii, precum şi şase rude, care locuiesc în zona rurală.

Modelul MDC contribuie la crearea de oportunităţi de antreprenoriat pentru persoanele sărace, în zone sărace şi greu accesibile. În plus, posibilităţile economice şi venitul creat de proprietarii de MDC-uri şi angajaţii acestor centre au un impact indirect asupra tuturor membrilor gospodăriei respective. Până în acest moment, Coca Cola a creat în Africa 2500 de astfel de centre, care au generat 12 000 de locuri de muncă, mai mult de 500 milioane USD venituri, iar proprietarii şi angajaţii MCD susţin circa alţi 48 000 de dependenţi.

 


 

 

 

 

 

 


 

Organizațiile de tip Benefit Corporation

Ah, ce-mi place ideea – să iei o organizație, să o întorci și pe față și pe dos, dar nu oricum, ci pe baza unor criterii serioase și a unei metodologii bine puse la punct.

Apoi, după ce ai măsurat-o și evaluat-o, să-i aplici pe față o etichetă, o marcă socială, în acest caz – B Corporation sau, mai pe larg, Benefit Corporation, adică organizații care produc beneficii sociale și de mediu, indiferent de tipul lor (profit, non-profit, instituții publice etc.).

Evaluarea este realizată de o firma privată!!! (și nu una publică – a se vedea proiectul Legii Economiei Sociale din România), independentă, transparentă și extrem de serioasă din SUA – B Lab.

Sloganul folosit este ”A better way of doing business”.

Organizațiile certificate ca fiind de tip B sunt văzute ca “staruri rock ale noii economii, pentru că ele inspiră generaţiile următoare de antreprenori să acţioneze în acest mod. Ele sunt de mare impact şi redefinesc ceea ce înseamnă un business de succes, dovedind din plin că poţi să fii cel mai bun din lume şi, în acelaşi timp, cel mai bun pentru lume”.

Ah, și ce tare mi-aș dori sa punem pe picioare, aici, în România, un astfel de sistem de certificare a afacerilor cu IMPACT, a întreprinderilor sociale …

 

 

 

 

 

 

Întreprinderea socială – cale de diverse posibilități …

Așa spune CEFEC, în  Apelul de la Linz: „o întreprindere socială este o cale de diverse posibilităţi de a integra toate persoanele pe piaţa muncii”.

Definiția sugerează numeroasele forme și drumuri pe care le poate lua o întreprindere socială. Bineințeles, visul oricărui decident ori specialist, al oricărui antreprenor social, al oricărui investitor în afaceri sociale reprezintă o soluţie unică, “la cheie”, care poate satisface toate nevoile întâlnite la un anumit moment dat. Idealul unui “panaceu universal”… Cu siguranţă, nu există un singur răspuns viabil, de aceea economia socială trebuie considerată ca şi catalizator de resurse şi de posibilităţi, care pot constitui o bază de fundamentare a unui posibil sistem integrat de soluţii.

Punctul de plecare în construirea de întreprinderi sociale în comunităţi trebuie să-l constituie vulnerabilităţile specifice existente, în special, în planul ocupării, dar nu numai:

– şomajul şi lipsa oportunităţilor de angajare;

– nivelul scăzut al capitalului uman măsurat din perspectiva nivelului de educaţie şi a calificărilor deţinute;

– problemele de sănătate şi acces redus la servicii medicale;

– pasivitate şi lipsa implicării în rezolvarea propriilor probleme, pe fondul unui deficit de capital social.

Așadar, o întreprindere socială (generic denumită, indiferent de forma legală sau de structura existentă) poate juca o gamă variată de funcţii, care ţin de integrarea pe piaţa muncii, de ridicarea gradului de calificare profesională, de furnizarea de servicii sociale, de combaterea discriminării şi creşterea nivelului de auto-valorizare.

Iata ca, un antreprenor social trebuie sa fie cât mai creativ posibil…

Noi forme de implicare sociala – microvoluntariatul

Ati auzit de voluntariat? Cu siguranta. Dar de microvoluntariat? Iata ca noi instumente de a ajuta oameni si organizatii apar din mintea creativa a unor inovatori. Si nu orice fel de inovatori, ci cei sociali.

Ce este microvoluntariatul? A fost numit atat de sugestiv “Arta de a cere mai putin pentru a realiza mai mult”. Si poate fi un raspuns bun la lipsa noastra de timp, lipsa omului modern, a timpurilor noastre. Si la dorinta noastra de a ajuta, de a ne implica, de a darui, dar  nu mai stim cand si cum, caci factorul TIMP este stapin in toate cele.

Microvoluntariatul este definit ca o serie de activitati benevole, fara plata, de scurta durata, care permit unei persoane ocupate/foarte ocupate sa sustina cauze majore, din confortul propriei case sau birou. Iar tehnologia avansata de azi ajuta teribil la acest lucru…  

Trei caracteristici esentiale intr-un singur concept – dinamism, flexibilitate, diversitate.

Cum arata o activitate de microvoluntariat? Pai, cum? Scurta, concentrata, focusata pe o problema specifica – 20-30 minute dedicate unui ceva sau cuiva, fara nici o obligatie de implicare ulterioara. Mici secvente de … BINE.

Organizatia care promoveaza intens microvoluntariatul este Help From Home (www.HelpFromHome.org) din UK.

Va urez sa va ganditi si voi la microvoluntariat!

 

 

Bune practici – rele practici … ale unui antreprenor social

De regula, suntem intr-o cursa nebuna dupa bunele practici, dupa modelele si exemplele de succes, dupa lectiile valoroase.

Si uitam, cel mai adesea, ca propriile noastre greseli, sau lucrurile pe care le facem mai putin bine, sunt o sursa permanenta si … gratuita de invatare si de inovare a lucrurilor, a actiunilor, a emotiilor noastre.

Paul Schmitz, CEO al Public Allies (un ONG american, care a dezvoltat programe de training pentru tinerii din medii mai putin avantajate, pentru a urma o cariera in dezvoltare comunitara) accentueaza ca: “Invatam mai mult din propriile greseli, decat din propriile succese!”.

Este fascinanta, dar si extrem de pragmatica si creativa aceasta aplecare a lui catre depistarea unor “rele practici” in ceea ce poate face un antreprenor social, in propria organizatie, in propria afacere. Iata cateva dintre ele:

a) te prefaci ca faci, inainte sa faci….

b) te chinui sa fii placut, in loc sa fii respectat….

c) dai intai libertate in organizatie si apoi stabilesti structura organizationala/regula/norma ….

d) spui “da” tuturor si la toate…

Un antreprenor social si organizatia sa, atunci cand aleg sa isi caute cu onestitate relele lor practici si comportamente, aleg, de fapt un drum al invatarii flexibile. Inovarea este incurajata, se construiesc punti de incredere intre si cu beneficiarii, clientii, finantatorii, sustinatorii lor. In fond, ele sunt folosite pentru a progresa, iar a recunoaste ca undeva ai procedat mai putin bine, este dovada de deschidere si de tarie de caracter.

Si, sa nu uitam, ne poate ajuta sa nu mai (re)inventam … rotile rele!

 

Antreprenoriatul social şi puterea celor mulţi. Cum îi educăm? (partea a IIa)

Antreprenoriatul social şi puterea celor mulţi. Cum îi educăm?

O altă tendinţă interesantă este cea a pregătirii unor resurse umane, care să activeze în domeniul antreprenoriatului social/al economiei sociale, într-o manieră cât mai creativă, cât mai transformaţională. Aceste resurse umane sunt văzute ca “agenţi ETICI ai schimbării”, în jurul cărora se construieşte o sensibilitate aparte, asupra modului în care trăim şi interacţionăm. Pentru tot mai multe persoane, “antreprenoriatul social este acum o carieră profesională viabilă şi dezirabilă, unde munca nu mai este ceva ceea ce FACI, ci ceea ce EŞTI”.[1]

Mai multe modele de training şi suport specializat s-au conturat în domeniul antreprenoriatului social[2]:

  • cursuri academice şi competiţii de afaceri sociale, oferite de tot mai multe şcoli/universităţi de business; profesorul Greg Dees, co-fondator al “Centre for Advancement of Social Entreprise” (CASE)[3] este considerat “tatăl” antreprenoriatului social ca disciplină academică universitară;
  • programe de tip “seed funding”, care oferă training şi/sau mentoring, ca de exemplu Echoing Green, Draper Richards Kaplan Foundation, Yoshiyama Young Entrepreneurs program;
  • programe de training profesionale, ca cel al Global Social Business Incubator (GSBI);
  • grupuri auto-organizate, ca cele existente la the Hub ori Entrepreneur Commons;
  • programe de suport “peer to peer”, ca de exemplu Changemakers;
  • platforme de angajament civic, care încurajează implicarea în sectorul social chiar de la vârste fragede – Koodooz;
  • diferite combinaţii din elementele de mai sus.

            Varietatea de posibilităţi de învăţare este mare, ca şi oportunităţile  oferite de domeniu. Calea optimă de pregătire pare să fie acum, în această epocă a colaborării şi digitalizării, pentru fiecare persoană interesată sa facă o diferenţă, interesată să producă schimbare socială de impact, aceea a găsirii a unui drum de învăţare adaptat nevoilor de dezvoltare personală şi de împlinire personală pentru binele social, colectiv.

            Căci, iarăşi criza, ne-a demonstrat că mergem către şi întru antreprenoriat social nu pentru că este la modă sau pentru că ne face să ne simţim bine sau pentru că dormim mai bine noaptea … Este, de fapt, căutarea unor noi sensuri în viaţă, care să facă să fim competitivi pentru dezvoltare şi colaborativi pentru succes (personal şi colectiv, cu  impact!).

 


[1] Beverly Schwartz, When Dreams Defy Reality, Stanford Social Innovation Review, aprilie 2012.

[2] Paul Lamb, Training the Next Generation of Social Entrepreneurs, februarie 2011, blog  www.socialedge.org.

[3] http://www.caseatduke.org

 

Antreprenoriatul social şi puterea celor mulţi. Cum îi educăm? (partea I)

Antreprenoriatul social şi puterea celor mulţi. Cum îi educăm?

Criza şi iarăşi criza. Schimbări profunde şi, de cele mai multe ori neplăcute, năucitoare, prea rapide, pe o scară prea largă. Totul într-un context în care, în afaceri şi în viaţa de zi cu zi, valorile de bine, etic, ajutor necondiţionat, generozitate, par desuete şi nelalocul lor. Şi totuşi….

Există o creştere rapidă a înţelegerii faptului că modul tradiţional de a derula o afacere nu (mai) oferă satisfacţie, nici beneficii tuturor părţilor implicate. Lumea este in mişcare, se cauta noi forme de afaceri, incluzive, sustenabile (şi) pentru cei vulnerabili, sau se transformă vechile tipare…

Iar educaţia antreprenorială este unul din vectorii principali în această mişcare. Antreprenorii sociali pot fi formaţi, căci calităţile lor unice permit dezvoltarea şi învăţarea. Specialiştii, experţii, consultanţii în economie socială pot fi formaţi, căci cei care au nevoi de ei sunt mulţi. Şi sunt din ce în ce mai multe persoane care afirmă că vor să şi înveţe să facă ceva semnificativ în viaţa lor, cu sens, cu miez.

Noi nevoi creează noi timpuri, iar noile vremuri cer noi soluţii – de adaptare, de învăţare, de transformare permanentă.

Inovarea socială şi învăţarea continuă par să fie cuvintele cheie, din ce în ce mai des utilizate, în analize, rapoarte, propuneri de reformulare a bazelor derulării afacerilor clasice, tradiţionale. Yunus punctează două elemente majore, cu privire la stimularea companiilor şi a antreprenorilor pentru a crea şi dezvolta astfel de afaceri sociale, incluzive, sustenabile şi responsabile[1]:

  • includerea acestor noi modele de antreprenoriat, de afaceri în programele din învăţământul economic;
  • dezvoltarea unor instrumente, a unor metodologii, care să le permită “firmelor sociale” să opereze şi să fie competitive – fiind nevoie de indicatori ai impactului social, metode de analiză, de cuantificare şi de evaluare a performanţei sociale a acestora.

Nevoia de inovare socială este imensă – „Este sfârşitul lumii, aşa cum o ştim noi” [2]; „Ar trebui să reconstruim societatea în jurul pasiunii”[3]. În esenţă, despre aceste lucruri este vorba: despre INOVAŢIE şi despre PASIUNE… Despre EDUCAŢIE…

Specialiştii în educaţie antreprenorială aduc în lumină dileme sau propun (chiar) abordări îndrazneţe. O astfel de educaţie pentru toţi? Sau numai pentru cei talentaţi? Doar pentru cei cu stofă de lideri sau pentru cei cu calităţi unice? Tot mai multe proiecte şi iniţative arată că este nevoie de producerea unei schimbări sistemice, la nivelul învăţământului, care cere timp şi resurse şi multă, multă răbdare. Este vorba, în fond, de chiar încorporarea educaţiei antreprenoriale (sociale) în însuşi sistemul de învăţământ.

Unul dintre studiile de caz interesante în acest sens[4], este programul organizaţiei Injaz, din Iordania, care are ca obiectiv dezvoltarea capacităţilor de leadership, antreprenoriat, rezolvare de probleme la nivel comunitar şi comunicare. Inovaţia constă în faptul că aceste lucruri sunt integrate organic în curricula şcolară, precum şi în activităţi extracurriculare, în sistemul de învăţamânt. Injaz operează în 175 de şcoli publice, 34 de universităţi şi colegii comunitare, 13 instituţii sociale, numărul de beneficiari fiind până acum de 112,529 (având în vedere că toată populaţia Iordaniei este de 6.187.000, impactul acestui tip de abordare este destul de ridicat).

Aceasta poate fi una dintre soluţii – învăţarea antreprenoriatului, ca rezolvare de probleme sociale, la scară largă şi începând cu generaţiile de copii de vârstă din ce în ce mai mică, în chiar comunităţile din care fac parte.

“Pentru a descătuşa potenţialul generaţiei viitoare, o educaţie care să furnizeze bazele pentru a crea schimbări pozitive este necesară NU doar pentru câţiva indivizi selectaţi, ci pentru o ÎNTREAGĂ GENERAŢIE. Credem că toţi tinerii pot şi ar trebui să beneficieze de inefabila experienţă de a produce schimbări şi de a contribui în felul lor, la scala mai mică sau la scală mai mare, la comunităţi din ce în ce mai puternice”.[5] Căci pentru a schimba lumea şi a rezolva probleme sensibile ca sărăcia, bolile, poluarea şi distrugerea resurselor naturale NU ESTE, oare, NEVOIE să transformăm, mai întâi, sistemul de învăţământ? Este o întrebare perfect legitimă, care trebuie să îşi găsească răspunsuri posibile cât mai repede, în cât mai multe locuri, inclusiv în România. Această necesitate stringentă, de a re-transforma rapid sistemul de educaţie, astfel încât antreprenoriatul social şi acţiunea pentru comunitate să fie parte organică, este scoasă în evidenţă de cifrele destul de descurajante, comunicate în 2011[6]. Astfel, în ciuda unor tendinţe pozitive legate de economia socială, totuşi impulsul  persoanelor din Romania de a deveni antreprenori este scăzut, comparativ chiar şi cu ţările din zonă. Procentul de antreprenori sociali, raportat la populaţia activă, în România, este de 2.6%, faţă de 4.4% în Croaţia sau 3.9% în Ungaria, iar procentul de antreprenori sociali[7], raportat la întreaga populaţie a ţării este de 2.5%, comparativ cu 7% Croaţia şi 5.4% Letonia.

……………………………………

[1]Yunus, Muhammad și Weber, Karl, Dezvoltarea afacerilor sociale: Noua formă a capitalismului menită să răspundă celor mai presante nevoi ale umanității, 2010, pag. 49.

[2] Apud Peters, T.: „Cercul inovaţiei – Drumurile bătătorite nu duc spre succes”, Editura Publica, 2010, pag. 10.

[3] McClean, M: „La vânătoare de urşi, Cum să ne câştigăm existenţa făcând ceea ce ne place”, Editura CODECS, 2007, pag. 74.

[4] Global Employment Trends 2012, ILO,Geneva, 2012, pag. 73.

[5] Eric Glustrom – Transforming the education system to break the barrier, august 2010, blog  www.socialedge.org.

 [6] Global Entrepreneurship Monitor, Report on Social Entrepreneurship Executive Summary, 2011, pag. 7.

[7] Raportul citat, pag. 8.

Competitii pentru inovare sociala

Ashoka si Changemakers promoveaza competitiile cu o cat mai larga participare, pentru a sustine si a inspira inovatiile sociale, care duc la incluziune, antreprenoriat social si sustenabilitate creativa. Mai jos, cateva competitii, unele inca active, altele pregatite in viitorul apropiat.

Poate ele vor fi sursa de inspiratie pentru multe organizatii, in special pentru posibilii investitori/finantatori din Romania, care se pot implica in astfel de provocari, aici, la noi, in plan national.

Caci ideile si faptele bune au nevoie INTOTDEAUNA de sprijin ….

http://www.changemakers.com/competitions