DA pentru ONG-uri antreprenoriale, DA pentru cei care schimba mersul lumii

DA! Imi place sa folosesc acest cuvant, pentru ca este ca o baza de lansare pentru actiune. Deschizi usi si ferestre…

Incepi ceva. Asa cum ACE-ES Romania a spus ”YES for Entrepreneurial Youth NGOs, YES for Millennials Changers” .

Acesta este un nou proiect al asociatiei, implementat in parteneriat transnational cu bbw gGmbH (Germania) și Centro Superior de Formacion EUROPA SUR (Spania). El a inceput la 1 septembrie 2015, pentru acele ONG-uri de tineret si/sau acele organizatii, care au proiecte pentru tineri, motivate sa devina puternice prin antreprenoriat social. Sa se dezvolte pe baze sustenabile. Sa creasca pentru un viitor sigur.

Proiectul este derulat pe o perioada de 14 luni, cu suport financiar din partea Uniunii Europene, prin intermediul Programului Erasmus+, Parteneriate Strategice pentru Tineret – proiect Erasmus+

 

Sigla Erasmus+ cu slogan

 

(Ipo)Teză: comunităţile sărace, parteneri viabili de afaceri!

Interesantă ipoteza, dar și VIABILĂ!

Craig Wilson şi Peter Wilson subliniează că grupurile sărace nu mai trebuie văzute doar ca o piaţă de distribuţie, iar săracii nu mai trebuie consideraţi doar consumatori ai produselor realizate de corporaţii. Este necesar ca marile companii, nu doar să dezvolte afaceri pe pieţele emergente, ci şi să creeze parteneriate de afaceri cu populaţiile sărace din aceste ţări. O astfel de strategie ar aduce multiple beneficii companiilor multinaţionale. Dezvoltarea pe termen lung a companiilor este determinată în mod direct de dezvoltarea economică a ţărilor emergente şi de bunăstarea comunităţilor în care operează. Desfăşurând operaţiuni de afaceri în astfel de pieţe, companiile au, de asemenea, oportunitatea ”nu doar de a crea noi produse şi servicii, ci şi de a identifica noi avantaje competitive în lanţul de furnizare şi producţie, dezvoltând astfel modele de afaceri mai sustenabile şi cu costuri mai mici, în ţările în curs de dezvoltare” (”Make Poverty Business: Increase Profits and Reduce Risks by Engaging with the Poor”).

Iata un exemplu edificator:

Centrul de distribuţie manuală (Manual Distribution Centre – MDC), implementat de Coca Cola Sabco, una dintre firmele partenere Coca Cola, în Dar es Salaam, Tanzania şi Adis Abeba, Etiopia. În multe din zonele din aceste două ţări, Coca Cola a trebuit să înlocuiască sistemul tadiţional de distribuţie (cu camione mari) cu unul la scară mică, manual, bazat pe mici restaurante, magazine de la colţul străzii, chioşcuri, pentru a reduce costurile şi preţurile băuturilor pentru localnicii din acele zone. Modelul este centrat pe următoarele componente:

 

  • un depozit de distribuţie, care deserveşte aproximativ 150 mici retaileri;
  • distribuţie manuală (cu cărucioare), pentru costuri mici;
  • volum mic la o livrare, dar cu frecvenţă mare de distribuţie;
  • parteneriate cu micii retaileri locali, training şi suport pentru aceştia.

Acest Centru de Distribuţie Manuală – MDC este proprietatea unui mic retailer, devine afacerea proprie a acestuia. Iată cîteva profile de astfel de proprietari:

a) ZAINE – bărbat însurat, din Etiopia, cu patru clase, îşi întreţine familia de 5 persoane din venitul realizat prin MDC;

b) VERANI – bărbat tanzanian, a cărei soţie lucrează împreună cu el în propriul MDC; ei întreţin o familie din şase membrii, precum şi şase rude, care locuiesc în zona rurală.

Modelul MDC contribuie la crearea de oportunităţi de antreprenoriat pentru persoanele sărace, în zone sărace şi greu accesibile. În plus, posibilităţile economice şi venitul creat de proprietarii de MDC-uri şi angajaţii acestor centre au un impact indirect asupra tuturor membrilor gospodăriei respective. Până în acest moment, Coca Cola a creat în Africa 2500 de astfel de centre, care au generat 12 000 de locuri de muncă, mai mult de 500 milioane USD venituri, iar proprietarii şi angajaţii MCD susţin circa alţi 48 000 de dependenţi.

 


 

 

 

 

 

 


 

Întreprinderea socială – cale de diverse posibilități …

Așa spune CEFEC, în  Apelul de la Linz: „o întreprindere socială este o cale de diverse posibilităţi de a integra toate persoanele pe piaţa muncii”.

Definiția sugerează numeroasele forme și drumuri pe care le poate lua o întreprindere socială. Bineințeles, visul oricărui decident ori specialist, al oricărui antreprenor social, al oricărui investitor în afaceri sociale reprezintă o soluţie unică, “la cheie”, care poate satisface toate nevoile întâlnite la un anumit moment dat. Idealul unui “panaceu universal”… Cu siguranţă, nu există un singur răspuns viabil, de aceea economia socială trebuie considerată ca şi catalizator de resurse şi de posibilităţi, care pot constitui o bază de fundamentare a unui posibil sistem integrat de soluţii.

Punctul de plecare în construirea de întreprinderi sociale în comunităţi trebuie să-l constituie vulnerabilităţile specifice existente, în special, în planul ocupării, dar nu numai:

– şomajul şi lipsa oportunităţilor de angajare;

– nivelul scăzut al capitalului uman măsurat din perspectiva nivelului de educaţie şi a calificărilor deţinute;

– problemele de sănătate şi acces redus la servicii medicale;

– pasivitate şi lipsa implicării în rezolvarea propriilor probleme, pe fondul unui deficit de capital social.

Așadar, o întreprindere socială (generic denumită, indiferent de forma legală sau de structura existentă) poate juca o gamă variată de funcţii, care ţin de integrarea pe piaţa muncii, de ridicarea gradului de calificare profesională, de furnizarea de servicii sociale, de combaterea discriminării şi creşterea nivelului de auto-valorizare.

Iata ca, un antreprenor social trebuie sa fie cât mai creativ posibil…