Noi forme de implicare sociala – microvoluntariatul

Ati auzit de voluntariat? Cu siguranta. Dar de microvoluntariat? Iata ca noi instumente de a ajuta oameni si organizatii apar din mintea creativa a unor inovatori. Si nu orice fel de inovatori, ci cei sociali.

Ce este microvoluntariatul? A fost numit atat de sugestiv “Arta de a cere mai putin pentru a realiza mai mult”. Si poate fi un raspuns bun la lipsa noastra de timp, lipsa omului modern, a timpurilor noastre. Si la dorinta noastra de a ajuta, de a ne implica, de a darui, dar  nu mai stim cand si cum, caci factorul TIMP este stapin in toate cele.

Microvoluntariatul este definit ca o serie de activitati benevole, fara plata, de scurta durata, care permit unei persoane ocupate/foarte ocupate sa sustina cauze majore, din confortul propriei case sau birou. Iar tehnologia avansata de azi ajuta teribil la acest lucru…  

Trei caracteristici esentiale intr-un singur concept – dinamism, flexibilitate, diversitate.

Cum arata o activitate de microvoluntariat? Pai, cum? Scurta, concentrata, focusata pe o problema specifica – 20-30 minute dedicate unui ceva sau cuiva, fara nici o obligatie de implicare ulterioara. Mici secvente de … BINE.

Organizatia care promoveaza intens microvoluntariatul este Help From Home (www.HelpFromHome.org) din UK.

Va urez sa va ganditi si voi la microvoluntariat!

 

 

Manualul investitiei sociale

Schwab Foundation a avut initiativa elaborarii si diseminarii unui astfel de manual – ca reper pentru antreprenorii sociali, dar si pentru investitorii dornici sa se implice in sectorul social. Manualul abordeaza cu usurinta teme legate de instrumente financiare, a gasi investitorul potrivit, a aborda investitorii sociali, masurarea performantei etc.

Este un instrument util, care deschide perspective si ridica intrebari in lumea investitiilor sociale. Manualul poate fi gasit aici:

http://www.weforum.org/pdf/schwabfound/SocialInvestmentManual.pdf

Etica in afaceri

Ce ar presupune aplicarea unor principii de etică în afaceri? Cum ar putea un angajat sau un manager să aplice etica în deciziile si activitătile de zi cu zi?

 Grace şi Cohen ne oferă câteva recomandări generale. (Grace si Cohen, 2007, Business Ethics: Problems and Cases, ediţia a III-a, Oxford University Press, Oxford):

  • în procesul de decizie să ţinem cont de implicaţiile etice ale acţiunilor noastre, astfel încât comportamentul moral să devină o componentă firească a operaţiunilor de afaceri de zi cu zi
  • să dialogăm în mod curent cu principalele grupuri cointeresate ale companiei, să cunoaştem nevoile şi aşteptările acestora şi să recunoaştem drepturile lor
  • să fim conştienţi de responsabilităţile etice specifice domeniului operaţiunilor de afaceri şi domeniului de activitate în care operăm
  • să promovăm în cadrul organizaţiei o cultură etică şi să întreţinem un climat moral prin instrumente specifice: un cod etic funcţional, bazat pe politici şi proceduri care să identifice potenţialele probleme de natură etică şi modalităţile eficiente de prevenire sau soluţionare a acestora, şi traininguri periodice, prin care angajaţii să devină conştienţi de provocările morale ale activităţilor lor
  • să recunoaştem că operaţiunile de afaceri pe care le derulăm implică anumite cerinţe şi obligaţii faţă de societate şi să înţelegem beneficiile aduse de un management responsabil
  • să urmărim constant mediul social şi de afaceri în care operăm pentru a fi capabili să anticipăm sau să răspundem la eventualele probleme cu implicaţii morale înainte ca acestea să aibă consecinţe negative asupra celorlalţi şi asupra operaţiunilor de afaceri
  • să considerăm etica şi responsabilitatea socială în afaceri nu în sens negativ, de sancţiune şi corecţie, ci în sens pozitiv, de sursă de modele de bune practici, sursă de instrumente utile pentru a îmbunătăţi performanţele pe termen lung ale companiei.

 

Bune practici – rele practici … ale unui antreprenor social

De regula, suntem intr-o cursa nebuna dupa bunele practici, dupa modelele si exemplele de succes, dupa lectiile valoroase.

Si uitam, cel mai adesea, ca propriile noastre greseli, sau lucrurile pe care le facem mai putin bine, sunt o sursa permanenta si … gratuita de invatare si de inovare a lucrurilor, a actiunilor, a emotiilor noastre.

Paul Schmitz, CEO al Public Allies (un ONG american, care a dezvoltat programe de training pentru tinerii din medii mai putin avantajate, pentru a urma o cariera in dezvoltare comunitara) accentueaza ca: “Invatam mai mult din propriile greseli, decat din propriile succese!”.

Este fascinanta, dar si extrem de pragmatica si creativa aceasta aplecare a lui catre depistarea unor “rele practici” in ceea ce poate face un antreprenor social, in propria organizatie, in propria afacere. Iata cateva dintre ele:

a) te prefaci ca faci, inainte sa faci….

b) te chinui sa fii placut, in loc sa fii respectat….

c) dai intai libertate in organizatie si apoi stabilesti structura organizationala/regula/norma ….

d) spui “da” tuturor si la toate…

Un antreprenor social si organizatia sa, atunci cand aleg sa isi caute cu onestitate relele lor practici si comportamente, aleg, de fapt un drum al invatarii flexibile. Inovarea este incurajata, se construiesc punti de incredere intre si cu beneficiarii, clientii, finantatorii, sustinatorii lor. In fond, ele sunt folosite pentru a progresa, iar a recunoaste ca undeva ai procedat mai putin bine, este dovada de deschidere si de tarie de caracter.

Si, sa nu uitam, ne poate ajuta sa nu mai (re)inventam … rotile rele!

 

Stupul si albinaritul … Lectia de economie sociala

Pana mai zilele trecute habar nu am avut ca in Romania s-a infiintat primul Combinat Apicol din lume sau primul liceu cu profil apicol. Pina cand, cu surpriza si bucurie, am gasit un articol in Romania Libera on-line (http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/de-la-un-stup-la-o-industrie-cum-a-ajuns-romania-sa-aiba-primul-combinat-apicol-din-lume-285995-pagina1.html#top_articol) despre o lectie adevarat romaneasca de economie sociala.

Va vine sa credeti? In anii ’70, un om vizionar – Veceslav Harnaj si Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania, al carui presedinte era, demonstreaza calitatea, umanitatea si solidaritatea asocierii, a bunului si muncii in comun, nu numai pentru bunastarea membrilor, ci chiar pentru INOVATIE SI CERCETARE, pentru PIONIERAT in domeniu.

Organizase un intreg sistem national al apicultorilor; se foloseste mierea produsa de apicultori, in toate felurile posibile, se dezvolta o adevarata industrie novatoare pentur obtinerea medicamentelor, cosmeticelor şi produselor de igienă – din veninul de albine şi din polen.

“Intregul sistem devenise rentabil, fiind capabil sa-si achite toate cheltuielile necesare bunei functionări.”; “Toate sumele obtinute din vanzarea mierii de albine si produselor aferente se reinvesteau, in cadrul organizatiei. Apicultorii aveau asigurate cele mai noi tehnologii, dar si materialele uzuale, necesare stupilor.” etc. Uimitor, nu?

Cititi oameni buni despre cum in Romania existau, inca de demult, asa initiative extraordinare de economie sociala. Oare, suntem capabili sa ne (re)invatam istoria? Ne meritam istoria? Eu spun ca DA.

Si slava Domnului ca “70% din tot ce a conceput Veceslav Harnaj este inca in patrimoniul asociatiei” (Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania).

Ar trebui sa mergem umili si cu mintea deschisa la Asociatie si sa invatam cat mai multe….si sa-i felicitam si sa-i sprijinim si, iar sa invatam… De la oameni, de la stupi, de la albine, lectia de economie sociala.

 

Antreprenoriatul social şi puterea celor mulţi. Cum îi educăm? (partea a IIa)

Antreprenoriatul social şi puterea celor mulţi. Cum îi educăm?

O altă tendinţă interesantă este cea a pregătirii unor resurse umane, care să activeze în domeniul antreprenoriatului social/al economiei sociale, într-o manieră cât mai creativă, cât mai transformaţională. Aceste resurse umane sunt văzute ca “agenţi ETICI ai schimbării”, în jurul cărora se construieşte o sensibilitate aparte, asupra modului în care trăim şi interacţionăm. Pentru tot mai multe persoane, “antreprenoriatul social este acum o carieră profesională viabilă şi dezirabilă, unde munca nu mai este ceva ceea ce FACI, ci ceea ce EŞTI”.[1]

Mai multe modele de training şi suport specializat s-au conturat în domeniul antreprenoriatului social[2]:

  • cursuri academice şi competiţii de afaceri sociale, oferite de tot mai multe şcoli/universităţi de business; profesorul Greg Dees, co-fondator al “Centre for Advancement of Social Entreprise” (CASE)[3] este considerat “tatăl” antreprenoriatului social ca disciplină academică universitară;
  • programe de tip “seed funding”, care oferă training şi/sau mentoring, ca de exemplu Echoing Green, Draper Richards Kaplan Foundation, Yoshiyama Young Entrepreneurs program;
  • programe de training profesionale, ca cel al Global Social Business Incubator (GSBI);
  • grupuri auto-organizate, ca cele existente la the Hub ori Entrepreneur Commons;
  • programe de suport “peer to peer”, ca de exemplu Changemakers;
  • platforme de angajament civic, care încurajează implicarea în sectorul social chiar de la vârste fragede – Koodooz;
  • diferite combinaţii din elementele de mai sus.

            Varietatea de posibilităţi de învăţare este mare, ca şi oportunităţile  oferite de domeniu. Calea optimă de pregătire pare să fie acum, în această epocă a colaborării şi digitalizării, pentru fiecare persoană interesată sa facă o diferenţă, interesată să producă schimbare socială de impact, aceea a găsirii a unui drum de învăţare adaptat nevoilor de dezvoltare personală şi de împlinire personală pentru binele social, colectiv.

            Căci, iarăşi criza, ne-a demonstrat că mergem către şi întru antreprenoriat social nu pentru că este la modă sau pentru că ne face să ne simţim bine sau pentru că dormim mai bine noaptea … Este, de fapt, căutarea unor noi sensuri în viaţă, care să facă să fim competitivi pentru dezvoltare şi colaborativi pentru succes (personal şi colectiv, cu  impact!).

 


[1] Beverly Schwartz, When Dreams Defy Reality, Stanford Social Innovation Review, aprilie 2012.

[2] Paul Lamb, Training the Next Generation of Social Entrepreneurs, februarie 2011, blog  www.socialedge.org.

[3] http://www.caseatduke.org

 

Antreprenoriatul social şi puterea celor mulţi. Cum îi educăm? (partea I)

Antreprenoriatul social şi puterea celor mulţi. Cum îi educăm?

Criza şi iarăşi criza. Schimbări profunde şi, de cele mai multe ori neplăcute, năucitoare, prea rapide, pe o scară prea largă. Totul într-un context în care, în afaceri şi în viaţa de zi cu zi, valorile de bine, etic, ajutor necondiţionat, generozitate, par desuete şi nelalocul lor. Şi totuşi….

Există o creştere rapidă a înţelegerii faptului că modul tradiţional de a derula o afacere nu (mai) oferă satisfacţie, nici beneficii tuturor părţilor implicate. Lumea este in mişcare, se cauta noi forme de afaceri, incluzive, sustenabile (şi) pentru cei vulnerabili, sau se transformă vechile tipare…

Iar educaţia antreprenorială este unul din vectorii principali în această mişcare. Antreprenorii sociali pot fi formaţi, căci calităţile lor unice permit dezvoltarea şi învăţarea. Specialiştii, experţii, consultanţii în economie socială pot fi formaţi, căci cei care au nevoi de ei sunt mulţi. Şi sunt din ce în ce mai multe persoane care afirmă că vor să şi înveţe să facă ceva semnificativ în viaţa lor, cu sens, cu miez.

Noi nevoi creează noi timpuri, iar noile vremuri cer noi soluţii – de adaptare, de învăţare, de transformare permanentă.

Inovarea socială şi învăţarea continuă par să fie cuvintele cheie, din ce în ce mai des utilizate, în analize, rapoarte, propuneri de reformulare a bazelor derulării afacerilor clasice, tradiţionale. Yunus punctează două elemente majore, cu privire la stimularea companiilor şi a antreprenorilor pentru a crea şi dezvolta astfel de afaceri sociale, incluzive, sustenabile şi responsabile[1]:

  • includerea acestor noi modele de antreprenoriat, de afaceri în programele din învăţământul economic;
  • dezvoltarea unor instrumente, a unor metodologii, care să le permită “firmelor sociale” să opereze şi să fie competitive – fiind nevoie de indicatori ai impactului social, metode de analiză, de cuantificare şi de evaluare a performanţei sociale a acestora.

Nevoia de inovare socială este imensă – „Este sfârşitul lumii, aşa cum o ştim noi” [2]; „Ar trebui să reconstruim societatea în jurul pasiunii”[3]. În esenţă, despre aceste lucruri este vorba: despre INOVAŢIE şi despre PASIUNE… Despre EDUCAŢIE…

Specialiştii în educaţie antreprenorială aduc în lumină dileme sau propun (chiar) abordări îndrazneţe. O astfel de educaţie pentru toţi? Sau numai pentru cei talentaţi? Doar pentru cei cu stofă de lideri sau pentru cei cu calităţi unice? Tot mai multe proiecte şi iniţative arată că este nevoie de producerea unei schimbări sistemice, la nivelul învăţământului, care cere timp şi resurse şi multă, multă răbdare. Este vorba, în fond, de chiar încorporarea educaţiei antreprenoriale (sociale) în însuşi sistemul de învăţământ.

Unul dintre studiile de caz interesante în acest sens[4], este programul organizaţiei Injaz, din Iordania, care are ca obiectiv dezvoltarea capacităţilor de leadership, antreprenoriat, rezolvare de probleme la nivel comunitar şi comunicare. Inovaţia constă în faptul că aceste lucruri sunt integrate organic în curricula şcolară, precum şi în activităţi extracurriculare, în sistemul de învăţamânt. Injaz operează în 175 de şcoli publice, 34 de universităţi şi colegii comunitare, 13 instituţii sociale, numărul de beneficiari fiind până acum de 112,529 (având în vedere că toată populaţia Iordaniei este de 6.187.000, impactul acestui tip de abordare este destul de ridicat).

Aceasta poate fi una dintre soluţii – învăţarea antreprenoriatului, ca rezolvare de probleme sociale, la scară largă şi începând cu generaţiile de copii de vârstă din ce în ce mai mică, în chiar comunităţile din care fac parte.

“Pentru a descătuşa potenţialul generaţiei viitoare, o educaţie care să furnizeze bazele pentru a crea schimbări pozitive este necesară NU doar pentru câţiva indivizi selectaţi, ci pentru o ÎNTREAGĂ GENERAŢIE. Credem că toţi tinerii pot şi ar trebui să beneficieze de inefabila experienţă de a produce schimbări şi de a contribui în felul lor, la scala mai mică sau la scală mai mare, la comunităţi din ce în ce mai puternice”.[5] Căci pentru a schimba lumea şi a rezolva probleme sensibile ca sărăcia, bolile, poluarea şi distrugerea resurselor naturale NU ESTE, oare, NEVOIE să transformăm, mai întâi, sistemul de învăţământ? Este o întrebare perfect legitimă, care trebuie să îşi găsească răspunsuri posibile cât mai repede, în cât mai multe locuri, inclusiv în România. Această necesitate stringentă, de a re-transforma rapid sistemul de educaţie, astfel încât antreprenoriatul social şi acţiunea pentru comunitate să fie parte organică, este scoasă în evidenţă de cifrele destul de descurajante, comunicate în 2011[6]. Astfel, în ciuda unor tendinţe pozitive legate de economia socială, totuşi impulsul  persoanelor din Romania de a deveni antreprenori este scăzut, comparativ chiar şi cu ţările din zonă. Procentul de antreprenori sociali, raportat la populaţia activă, în România, este de 2.6%, faţă de 4.4% în Croaţia sau 3.9% în Ungaria, iar procentul de antreprenori sociali[7], raportat la întreaga populaţie a ţării este de 2.5%, comparativ cu 7% Croaţia şi 5.4% Letonia.

……………………………………

[1]Yunus, Muhammad și Weber, Karl, Dezvoltarea afacerilor sociale: Noua formă a capitalismului menită să răspundă celor mai presante nevoi ale umanității, 2010, pag. 49.

[2] Apud Peters, T.: „Cercul inovaţiei – Drumurile bătătorite nu duc spre succes”, Editura Publica, 2010, pag. 10.

[3] McClean, M: „La vânătoare de urşi, Cum să ne câştigăm existenţa făcând ceea ce ne place”, Editura CODECS, 2007, pag. 74.

[4] Global Employment Trends 2012, ILO,Geneva, 2012, pag. 73.

[5] Eric Glustrom – Transforming the education system to break the barrier, august 2010, blog  www.socialedge.org.

 [6] Global Entrepreneurship Monitor, Report on Social Entrepreneurship Executive Summary, 2011, pag. 7.

[7] Raportul citat, pag. 8.

E timpul sa actionam!

Da, chiar este timpul sa actionam!

Motivul este simplu – proiectul Legii economiei sociale se afla in dezbatere publica de cateva zile. Avem dreptul si … datoria de a aduce imbuntatiri, observatii, sugestii acestui proiect, care va pune fundamentele domeniului in Romania. Si, stim cum este, daca o casa nu are fundatia buna, fie se scufunda incet-incet, fie se inclina de-a stanga sau de-a dreapta, punand in pericol pe cei care locuiesc in ea.

Asadar, cel mai onest lucru pe care il pot face toti cei care cred in economia sociala si in beneficiile ei este acela de a actiona – a citi proiectul, a-l analiza si a propune schimbari cat mai bune.

Dupa aceea, s-ar putea sa ne plingem si sa carcotim ca legea nu raspunde nevoilor! Si s-ar putea sa fie destul de tarziu.

 

 

Competitii pentru inovare sociala

Ashoka si Changemakers promoveaza competitiile cu o cat mai larga participare, pentru a sustine si a inspira inovatiile sociale, care duc la incluziune, antreprenoriat social si sustenabilitate creativa. Mai jos, cateva competitii, unele inca active, altele pregatite in viitorul apropiat.

Poate ele vor fi sursa de inspiratie pentru multe organizatii, in special pentru posibilii investitori/finantatori din Romania, care se pot implica in astfel de provocari, aici, la noi, in plan national.

Caci ideile si faptele bune au nevoie INTOTDEAUNA de sprijin ….

http://www.changemakers.com/competitions

 

O afacere sociala buna pentru … o facere buna a lucrurilor

Jocuri de cuvinte. O afacere buna pentru a facere buna a lucrurilor. Sau o facere de bine. Ce inseamna o afacere buna? Dar o afacere sociala buna?

Imi aduc aminte ca unul dintre cei mai carismatici traineri, pe care i-am avut de-a lungul timpului, a raspuns la aceasta intrebare, fara sa clipeasca, macar. Trei lucruri:

1. sa te inconjori nu de oamenii cei mai buni, ci de oamenii cei mai potriviti tie si afacerii tale, misiunii ei. Crezului ei.

2. respecta-ti si pretuieste-ti colegii, subordonatii si colaboratorii, caci fara ei afacerea ta nu inseamna NIMIC. Ei creeaza si dezvolta afacerea.

3. pune clientul pe primul loc!

Invatamintele acestea sunt de cand lumea si, de cele mai multe ori, le uitam.

O afacere sociala cere aceleasi lucruri, la care as mai adauga inca unul: manifesta-ti, in fiecare clipa, gratitudinea pentru ceea ce reusesti sa dai altora, pentru ceea ce reusesti sa faci pentru altii.